sâmbătă, 21 septembrie 2013

Concediul destabilizator

Acum trei saptamani plecam in concediu la mare. O saptamana inainte nu am fost buna de nimic, pentru ca urma sa plec in concediu!!!! Asadar trebuia sa ma gandesc la bagaje (exista firme care sa faca bagaje? nu imi place deloc, invariabil jumatate din ce iau nu imi foloseste si uit sa iau o groaza de alte chestii. Stiu, ar trebui sa imi fac lista, dar nici faza cu lista nu tine la mine), mai trebuia sa fac anumite lucruri care "expirau" fix cand eram plecata.
O prietena m-a rugat sa ii fac o crema Faraon, pentru un cadou: "cand iti trebuie?", o intreb... "saptamana viitoare!", "ce bine... acum nu am timp, PLEC in concediu!". Imi place cand prepar ceva sa nu am alta grija, sa fiu linistita, sa o bubulesc, nu sa ma terorizeze gandul ca am de facut bagaje :-)

O alta buna prietena ma mustra ca nu am mai scris pe blog.. "cum sa scriu? nu ma pot concentra!! plec in concediu!!"

Apoi, dupa un drum care nu poate fi decat obositor, ajunsa la destinatie, prima noapte e in general alba, din motive de... varsta probabil, atunci cand schimb locul nu pot dormi. Ori imi bate becul de pe strada fix in ochi, ori e prea intuneric si nu nimeresc usa, ori scartaie perna, ori bate luna in fereastra.... ori e prea liniste, ori prea galagie. 

Ma tem sa desfac bagajele, niciodata nu am inteles sifonierele in camerele de hotel/pensiune, dar am vazut in filme :-) ca unii cand despacheteaza isi pun lucrurile acolo. Nuuu, nu le pun niciodata, gandul ca in cateva zile trebuie sa la strang la loc mi-ar strica timidele zile de odihna.

Mananci mai altfel decat acasa, in general mai mult, cartea pe care ti-ai luat-o,  daca nici in concediu nu citesti, atunci cand? sau nu te captiveaza sau nu ai timp sa o deschizi... 

Cum??? e penultima zi??? deja nu imi mai arde de nimic, trebuie sa strang lucrurile. Evident, cu toate ca nu am cumparat nimic in plus, nu mai reusesc sa bag tot in traistele cu care am venit, parca au dospit. Asa ca mai renunt la ceva de incaltat, de imbracat...  la orice se poate, numai sa scap.

Ajunsa acasa, incepe despachetatul... munti de haine, masina de spalat scotand flacari pe nas, in frigider nimic, faptul ca ai mancat in exces nu tine de foame acasa.

Si mai e si crema prietenei. Ma linistesc un pic si o fac. Si ca un facut, mai vrea cineva un sampon. "cand?".. intreb epuizata, "cand poti tu".... "mai lasa-ma un pic, abia am venit din concediu".

Zilele trec rapid si rutina inca nu se instaleaza. 

Grea, grea revenire.

Ca sa imi testez starea interioara m-am apucat sa fac un sapun. Si pentru ca eram prea obosita (dupa concediu!!!) ca sa explic de fiecare data "nu miroase puternic, dar e natural, la rece, cu unt de cacao, ulei de masline, ulei de ricin....", am pus muuult ulei esential de litsea cubeba. Maximum admis.
Lasa sa miroasa. Litsea cubeba e o planta tropicala, uleiul se extrage din fructe, mici cat piperul, are proprietati terapeutice... in unele fise mirosul lui e descris ca fiind "antidepresant si inaltator". Mi-a placut cum suna. Ce poate fi mai potrivit ca asta dupa o vacanta? 

I-am pus si niste argila verde, ca sa arate ca un chec. Verde pal cu galben.  Nu l-am mai pozat, caci nu am descarcat pozele inca din vacanta si nu am spatiu. Pai cand sa am timp? abia am venit de doua saptamani. :-)

Dar floricele de litsea sunt asa de gingase... incat la postez pe ele. Ce miros inaltator... 



Si nici depresata parca nu mai sunt.... cand plecam in concediu iar? (am glumit!!)